Sindromul mainilor incrucisate

Voi mai tineti minte de ce isi tinea Coana Leana mainile incrucisate? Sa nu-I zboare pasarica! Asta e gluma pentru astia mai de varsta mea, ca astia tineri nici nu stiu cine e Coana Leana.

Voi stiti de ce ne tinem si noi (astia din poza) mainile incrucisate? Sa nu ne zboare pasarica! Gluma! As vrea eu sa se opreasca gluma aici, dar nu e asa. Motivul e de-a dreptul patetic, ne arata cat de tare ne-am transformat in robotei. Nu va pierdeti rabdarea ca totul are un rezon de motiv. O sa folosesc propozitii scurte sa nu va extenuez. Blonda si cu mine lucram pentru multinationale. Bravo noua! Companiile astea mari au o politica foarte stricta impotriva hartuielii sexuale (si a glumelor, as putea spune, dar asta e alta poveste). Daca eu stau mai aproape de 1 m de cineva, cineva-ul ala (sau aia) imi poate spune ca-I intru in spatiul personal si sa ma dau la o parte. Si ma dau, e spatiul lui, ce sa fac (de aia la cozile din America nu se face gramada, ci sint asa, mai rarute – cand vine cate un om de ordine la coada si zice: “mai strangeti-va, baaaa, sa intre si aia de dupa strada”, ne uitam toti speriati: oare cat avem voie sa ne apropiem de bizonul din fatza fara sa muga cum ca-i luam spatiul?). Daca te dai mai aproape de o femeie, poate sa zica ca o abuzezi, daca te holbezi ca marlanul, daca o si atingi, cheama politia, daca nu vorbesti in cuvinte simple te poate acuza de atac verbal, daca faci o gluma anunta dracu’ la sfarsit ca ai facut o gluma ca altfel te iau astia in serios si pe urma cica faci misto de ei. Daca, printr-o intamplare, stai aproape de o persoana (nu conteaza sexul), tine-ti dracului labele si picioarele acasa (vezi cazul Larry Craig) ca te prinde vreunul in poza si te da si la nevasta si la sef si la personal. Noua (nu stiu daca si doamnei de langa mine, dar se pare ca si ei) ni s-a spus de atatea ori chestia asta, si atatea hartii am semnat cum ca nu ne futem vecina de cubicul (la mine oricum e greu, ca are 200 de kile si nu are nici un fir de par pe cap; ca e barbat asta nu conteaza in societatea moderna americana), incat am inceput sa aplicam inconstient cele invatate si in viata de zi cu zi. Acuma, doar nu era sa stau in poza calare pe colega doar ca sa arat ca sint relaxat, dar un deget in nas tot puteam sa-mi bag si puteam sa invart si niste bilute ca sa ma dau cool. Ca o paranteza, noi cand eram mici aveam gluma aia cum ca cand doi tineri se iubesc nu conteaza sexul; i-am spus-o lui Ala Micu’ si parca m-am izbit de un zid: in loc de gluma el a luat-o drept o afirmatie si nu intelegea de ce ma rad pe mine.

High Life – la propriu

Surpriza mea pentru partenerii de calatorie a fost inchirierea unui apartament duplex in Madrid. Surpriza Madridului pentru mine a fost ca apartamentul era la etajul 5 fara lift si duplexul era de fapt un pod impartit (cu mult cap si bun gust, jos palaria) in doua nivele. Eram pe acoperis, aveam terasa cu gratar si o baie afara, bucatarie perfect utilata, o scara interioara si 3 dormitoare sub acoperis. Bunicul, obosit obosit, dar se mai cerea noaptea la pipilca si noi (care dormeam sub acoperisul de sus) auzeam: “Poc! Pleosc! Clant! Pizda ma-tii de acoperis, iar m-am dat cu capul de grinda si mi-au cazut dintisorii. La 73 de ani am ajuns sa dorm in pod!” Oricum, dupa 3 zile de stat in cartierul ala ne stia si doamna de la carne, si meseriasul de la pescarie si, mai ales, pakistanezul ala simpatic de la bere care cum ne vedea ne saluta voios: “bineee, bineee, cinci” Pentru ca dialogurile baietilor Popescu erau cam asa: “Hai, ba, Bunicule, nu mai bea atata bere.” “Binebinebine, toaca-l pe tac-tu, nu pe mine, da-mi, domne, cinci litri de bere, ca ma usuc.” Si arata cu destul la bere si 5 degete. N-ai nevoie de ghid de conversatie sa intelegi ce vroia, dar simpaticul ala a auzit de atatea ori pe zi chestia cu binebinebine, cinci litri ca a invat-o. Cred ca tare ne-a mai dus lipsa cand am plecat! Si eu cred ca am plecat prea repede, daca vindeam sticlele mai ciupeam o zi.