Cititul in anul 2008

Conform fiului meu, in lumea civilizata, in 2008, nu se mai pune mana pe carte, se citeste ascultand.  ???  Nu sunt de acord, dar treaca de la mine.  Cu greu, dar treaca de la mine.  Nu stiu de ce dobitocii aia de la examene cer sa aiba totul pe hartie.  Poate fiul meu imi va explica.  Sau de ce cand te duci la o facultate, aia iti cer un eseu scris ... pe hartie.  Nu stiu, poate fiul meu poate sa-mi explice.  Oricum, atunci cand pe vremurile noastre preistorice erau mici accidente in carte si, vezi Doamne, nu invatam, spuneam ca erau paginile lipite.  Acum se spune ca e CD-ul zgariat.  Secolul XXI, de!

Sunt sa nu realizat? – this is the question

In ultimele cateva luni am avut o discutie cu un domn proaspat mutat din Chicago in Arizona. Dansul m-a intrebat, pe un ton confidential, lasandu-se usor spre mine, ca sa nu ne auda si altii: “In Chicago, ca sa te realizezi, trebuie sa umbli cu ciocanu’ sau volanu’. In Arizona cum e? Am auzit ca daca ai casa de batrani, esti realizat. Asa e?”

Avand in vedere ca persoana era absolvent de Drept in Romania, deci persoana de la care ai oarece pretentii, am inceput brusc sa fiu rusinat si sa am o dilema existentiala: eu, Fane Popescu, om al muncii in computere, care folosesc ciocanu’ si volanu’ doar in scopuri de stricta necesitate, si care nu am nici casa de batrani, sunt sau nu sunt realizat?

Romanul, comersant vestit

Avand eu nevoie de o simpla icoana mititica, m-am dus repejor s-o cumpar de la Biserica Romaneasca din Glendale, AZ. Cea mai mare din parcare. Ma duc la ghiseu, imi iau pozitia de plecaciune la ferestruica si cer politicos o icoana. Raspunsul vanzatorului, bashtan sef peste trepadushii aciuiati pe langa biserica (adeca persoana importanta, nu vre-un proaspat volintir, vreau pentru ca sa subliniez): “Ha???” Si gata, m-a dat afara uitindu-se crancen la mine si infacand cosuletul, pleca iute sa faca o tura printre enoriasi ca sa le insface dolarasul.

Mi-am luat coada intre picioare si umilit tot am plecat spre casa. In drum spre, am avut gandul cel bun si m-am oprit la Biserica Greceasca. Ne dam jos din masina si intrebam un oarecare ce freca menta prin parcare: “De unde putem sa cumparam niste icoane?” Zice ala: “Vedeti ca in cladirea aia mica e magazinul bisericesc, au icoane cate vrei”. Si au avut: un perete intreg de incoane de toate felurile, dimensiunile, si daca cumva ce vroiai tu nu era acolo, ti-o ordonau si saptamana urmatoare o aveai.

Ha???