Greu de crezut, dar ...

... a inceput sa-mi placa sa ma duc in Romania. Poate pentru ca stiu ca nu stau mult, ca am unde sa ma intorc, nu stiu. Dar imi place sa ma intalnesc cu prietenii, abia astept sa ma duc anul viitor sa ne intalnim iar. De cand s-a prapadit mama a devenit un fel de traditie sa ne stangem la carciuma si sa ne mai povestim ce facem. Si asa de tare ma bucur cand vad ca toti sunt la casa lor, au copii, mai mari, mai mici, care la gradinita, care la facultate, care la liceu, cu probleme, cu bucurii, viata de familie normala, cum ar zice Bunicul. Sa citez din D. ca din clasici: ”Ba, a trebuit sa moara ma-ta, pardon, doamna mama ta, ca sa-ti misti curul pana in Romania si sa ne mai vedem si noi!”. Da, a trebuit!

Comando

Apropos de parcarea cu miros de pipi, era un anunt mare langa izvor -- “rugam nu spalati masina”. A trebuit sa-I explic lui Ala Micu’ cum ca in Romania un simplu firicel de apa e suficient sa provoace o coada intreaga de masini pentru ca fiecare sofer vrea sa-si spele “putin” parbrizul. Am vazut in ochii lui ca n-a inteles, dar a doua zi cand am parcat cu Bunicul si am oprit la marginea unui parau jucaus, s-a lamurit. In primele 10 de secunde dupa ce ne-am dat jos din masina a aparut o galetusa, o sticla de 2 litri, un buretel trecut prin multe si o piele de caprioara jerpelita, si da-I si freaca, da-I si spala, sterge si da-I luciu. Norocul nostru ca n-aveam ulei la noi, ca altfel suiam masina pe doua cataroaie si schimbam si uleiul. Asa cum barbatii adevarati merg “comando”, adica fara chiloti, sa fie oricand gata, asa si Mon Perica, tot comando, cum da de apa, cum scoate galetica.

Omul cu care nu te plictisesti niciodata

In Romania, in 2 zile de mers cu masina am avut mai multe aventuri decat in 10 zile de Spania. Si nu stiu cum, dar de astea ne aducem aminte si radem de ne prapadim. Povestile incep cam asa: “Mai tii minte cand eram in Zaragoza si era pustiu de ziceai ca au murit toti si ne plimbam prin piata si … haaa haa aaah, dar de Bunicu’ cum facea el Formula 1 cu aia de la MAI pe Dealul Negru si cand era sa calce cocosul ala futacios din Targu Jiu mai stii?”

Mancat de gogosi la botul portbagajului, concurs de pipi la cotul paduricii, baut ‘apa de apa’ de la izvor, curse de masini pe dealuri, borat pe sestache pe toata perna din spate de la atatea serpentine luate cu 100 pe ora (de unde si reprosul parintesc “nu mai conduce, ba, ca dupa mort, ca uite asta micu’, nu e obisnuit cu un sofer adevarat”), cazut in extaz la frumusetea Vaii Jiului si inspirat aer tare de parcare cu miros de pipi, ajuns pe un picior de plai in Parang, pe o gura de rai in Retezat (la poale, ca atata mai poate burta noastra), cules de flori de soc, mancat fragi de pe marginea drumului.

Asta imi aduce aminte de vacanta dn 2002, in Boston, cu Bunicutza in scaunul cu rotile. Bunicul, pieton, dar asta nu l-a impiedicat sa faca curse cu Bunica in scaun pe strazile in panta din Boston. Mama tipa ca din gura de sarpe, agitandu-si bastonul: "Lasa-ma, neno'ocitule, ca te omo'!" Si Bunicul: "Taci, Fa, ca-ti dau drumu' la vale!".

Oltean din Zaragoza

Jumate din zaragozeni (sau zaragozani) sint romani. Barmanita era din Craiova, cameristele oltence si ele, baietii care reparau ceva, constructorii din centru, vanzatoarea de la mezelarie (cu ocazia asta am aflat si noi ce bagam in gura) tot romani si ei. A fost o surpriza. Dupa o dupa amiaza petrecuta in Zaragoza, incepeam dialogul intreband daca sint romani – era mai simplu si, de multe ori, ajuta.

C4, mon amour

Am ajuns in Zaragoza intregi, mandrii supravietuitori ai traficului din Barcelona si a 300 de kilometri pe autostrada in Catalonia. Autostrada a fost usoara, Barcelona, nu. Pe Antonio de la inchirieri din Barcelona sa-l prinda soacra la amanta, ca m-a aruncat in trafic fara nici o prezentare a masinii, mi-a parcat masina la 2 cm de masina din fatza, a pus-o in neutral cu frana de mana trasa (fiind cu transmisie automata, ma asteptam sa gasesc aceleasi pozitii ale schimbatorului ca in US), m-a pus la volan si a inceput sa zbiere ca sa ma car mai repede, dand cu spatele dintr-un garaj intunecos intr-o stadutza lata exact cat o masina. Si m-am carat, injurand inspaimantator de rau, si m-am aruncat in trafic ca legat la ochi. Stiam doar ca trebuie sa merg spre Vest. Indicatoare mici si ascunse, GPS-ul nu mergea din motive de cladiri inalte si strazi inguste si ca nu-si gasea satelitii, masina, un Citroen C4 plin de electronice de ultima ora, era o taina, noroc ca pedalele erau tot acolo si ca volanul se invartea la fel. Nu spun nimic de schimbator cum ca ar fi fost tot acolo – nu era. Am condus 5 ore si tot nu invatasem masina. Ala Micu, din spate, se murea pe el de ras si imi explica ce fac cele 18 butoane de pe volan si ce imi arata cele 4 ecrane de pe bord. Eu m-am multumit sa gasesc semnalizatorul, radioul, farurile si, din gresala, stergatorul. La un moment dat am gasit si gaura pe unde se baga benzina, dar aici am avut o aventura cu domnul de la gaz care vindea casete porno si nu stia engleza si si-a defectat pompa de Diesel ieftin si am luat Diesel scump, dar a meritat, ce mama dracului, a mers masina ca o bebelusha cu 6 litri jumate la suta de kilometri!

Barcelona Aeroport – El Prat

Nimic de semnalat pe drum in afara faptului ca ni s-a spart sticla de tzuica in bagaje si, bineinteles, a curs. Trasnea in terminal, dar toti erau romani asa ca am dat vina pe vecini. Bunicul a injurat si a incercat sa bea restul. Nu a putut ca ramasese multa si a plecat demn cu sticla in mana spunandu-le alora care te intrebau daca ai ceva de declarat, ca nu are nimic. Aia au intrebat in catalana, Mon Perica a raspuns in romaneste. S-au inteles. Eu cu soferul de taxi nu m-am inteles, ca nu stia nici engleza, nici romaneste. Ghidul meu de conversatie era in spaniola si imputitul ala se dadea ca nu intelege. I-am scris adresa pe o hartie si treizeci de euro mai tarziu ne-a lasat undeva pe langa adresa. Am gasit adresa, am gasit gazdoiul, Bunicul l-a cinstit cu o tzuica, gazdoiul a baut, s-a urcat pe scuteras si s-a carat.

Surpriza din Valiza

Bagajele nu erau facute, dar mancarea se inghesiua vartos intr-o valijoara. Initial am crezut ca se pregatea mancarea pentru a fi pusa in congelator, sa avem la intoarcere, dar cand am vazut ca apar si rosiile, si ardeii si, castraveciorii ba chiar si cele trei caise storcite, pe care le pasam duios de la unul la altul, mi-am dat seama ca e groasa. Oua fierte, conserve de pateu, o sticla de tzuica, salam, branza afumata si neafumata, ce sa mai zicem, am mutat frigiderul. Ala Micu avea lucrurile intr-un rucsacel, eu intr-o gentutza mai mare, Bunicul avea o borsetutza cu doua perechi de ciorapi si un tricou si valiza cu potol, care pana la urma a ajuns in cala de la avion de mare si grea ce era.

Corpus Christi in Toledo

Aici am nimerit din gresala. Ah, si ce gresala!
www.corpuschristitoledo.es

http://www.t-descubre.com/en/eventos/corpus_christi.php

Catedrala Sfinta Eualia, Barcelona

Catedrala este dedicata Sfintei Eualia din Barcelona, o tanara virgina care, conform traditiei catolice, a fost martirizata in timpul Romanilor.

Legenda spune ca a fost expusa goala in piata si o ninsoare miraculoasa, in mijlocul primaverii, i-a acoperit nuditatea. Pentru ca avea 13 ani sunt 13 gaste albe.
......
One story is that she was exposed naked in the public square and a miraculous snowfall in mid-spring covered her nudity. The enraged Romans put her into a barrel with knives stuck into it and rolled it down a street (according to tradition, the one now called 'Baixada de Santa Eulalia'). The body of Saint Eulalia is entombed in the cathedral's crypt.
The cathedral has a secluded Gothic cloister where thirteen white geese are kept, the number explained by the assertion that Eulalia was 13 when she was martyred. The cathedral was built throughout the 14th and 15th centuries.

Soldatul Svejk si Popestii

Asa cum soldatul Svejk isi dadea intalnire in prima zi dupa razboi la 4-5 dupa masa, asa si noi ne-am dat intalnire in prima zi de Madrid la 12-1 tot dupa masa. Unul venit din America, unul din Romania, altul venit din Sevilla. Cel mai tare a fost cel din Sevilla, ca ceilalti erau in vacanta si stateau la 'otel. El, saracul, a condus de la Sevilla la Madrid si inapoi intr-o zi. Dar ne-a placut de ne-am cacat pe noi. E una din amintirile cele mai placute din vacanta! Oh yeah!

Biciclete cu abonament

In America este zipcar, sa imparti masina cu altii pe baza de abonament si taxa anuala. Dar sistemul cu bicicletele este de un milion de ori mai destept si mai sanatos. Nu stiam, auzisem parca ceva in Amsterdam, am ramas masca. Abonament anual sau lunar, o taxa de folosire modica, o retea extinsa, posibilitatea sa vezi disponibilitatea cu ajutorul telefonului mobil, wow, ce vrei mai green decat atata.

Placa Catalunya

Iunie 4, 2009. Calatorului ii sta bine cu drumul si lui Mon Perica cu bastonul. Crunta privire avea. Tocmai il regasisem dupa ce se pierduse. Noo ne-a tzatzait fundul, lui i-a tzatzait fundul, basca il durea si genunchiul. Radiourile aduse tocmai din AZ stateau bine merci in bagaje, mobilele la fel, noi comunicam prin clipiri dese din ochi si injuraturi scurte si indesate.

Pe tata l-a apucat o mareata durere de genunchi drept in Barcelona, durere care pe langa discomfortul fizic, a adus si o ajustare “din mers” a programului, in sensul ca Mon Perica, din cel mai umblacios din familie, a ajuns sa fie mai prudent decat Ala Micu’ si asta spune multe pentru cei care-l cunosc pe Ala Micu'.

Cu ajutorul a multe buline s-a rezolvat cu piciorul (abia in Madrid, insa), dar l-au apucat dintii de la aerul conditionat din masina. Noroc ca mai avea tzuica.

Din ciclul Nea Fane bate Campii – Dunga galbena si rolul ei in societatea moderna

In societatea civilizat-democrat-politieneasca a Statelor Unite la aproape fiecare coada la ghiseu exista o dunga galbena la care trebuie sa se opreasca bizonul solicitant. Ca niste robotei bine programati, toti ne oprim si asteptam plini se rabdare sa fim chemati la ghiseu. O persoana grabita care o ia prin fata sau cate unul care vrea doar sa intrebe ceva provoaca un fior de panica in randul concetatenilor si de asemenea o brusca inchidere a ghiseului si un strigat disperat din partea slujbasului: “cate unul, pe rand”. Ce se intampla cand nu e dunga galbena? Nu stiu, inca n-am vazut sa nu fie. Cred ca daca pe o alee in parc s-ar desena o dunga galbena, lata de 10 cm, s-ar bloca traficul pietonal in ambele sensuri. Ar sta turmele de bizoni fatza in fatza si nu s-ar misca pana cand nu li s-ar da voie. Si daca nu vine nimeni sa dea voie, atunci cu priviri vinovate si cu miscari furise s-ar incalca dunga si s-ar continua plimbarea, dar sentimentul de vina ar fi prezent inca vreo saptamana.Ce poate fi mai tare decat dunga galbena? Dunga galbena cu panglicutze, care transforma o gramada intr-o coada ordonata, gen oi in strunga.

Preliminarii

Doua mii noua … Iunie … ziua a patra … trei generatii de Popesti isi iau inima-n dinti, prazu-n diplomat, bastonu-n rucsacel, banu-n portofel si pornesc spre Barcelona sa vaza si ei despre ce e vorba ca prea o lauda lumea.

Bunicul, saptestrei, zis si Mon Perica, om greu la propriu si la figurat, unu optzecisase si mult peste suta de kile. Toba de cultura, citeste numai carti destepte, uraste calculatoarele si tot ce e tehnologie secol douas’unu. Pentru ca muzica clasica, Johnny Cash si Joe Cocker vin numai pe CD-uri, si-a cumparat un CD player de la care foloseste numai 3 butoane: Power, Play si Eject.

Tzaca, saispe, zis si Ala Micu, o slabatura cu arderi intense, baga in el cat intr-un spital si nu se-ngrasa, crescut si educat in America, poate la orice ora din zi si din noapte sa-ti spuna la ce foloseste fiecare aparat electronic din casa si sa-ti explice cum functioneaza si de ce. Nu stie la ce folosesc cartile si inainte de excursie gasea cu greu Spania pe harta, Barcelona de loc. Pana sa plecam spre aeroport credea ca Spania e in Germania. Eu am emigrat in America pentru ca au scoli mai bune decat in Romania.

Copilashu’, patruscinci, zis si Dad, un umflat simpatic cu arderi incete, numai cand se gandeste la mancare si se ingrasa. Cu fundul, sufletu si mintea in doua luntrii (a se citi tzari) mai stie la ce folosesc cartile si din cand in cand mai citeste cate un cuprins, se descurca decent in tehnologia secol douasunu si stie unde e Barcelona pe harta (doar el a planuit excursia, wtf). Ca sa se dea mare cu cate stie si poate el, o sa-i duca pe Bunicul si pe Ala Micu si la Zaragoza si la Madrid si la Toledo.

Cu ajutorul de nepretuit al lui Internetul, Copilashu’ a pus la punct un itinerar de zile mari, cu avioane, masini, apartamente inchiriate in zone istorice (traiasca homelidays.com si prietenul meu Trepiedul), hoteluri pe malu’ garlii, sa rupa gura si doi dinti partenerilor de drumetie.