Romania, partea doua

Cum prea bine zicea batranul Cicero, "ubi bene, ibi patria", adica "Unde-i bine, acolo este patria" sau cum zic americanii (a caror cultura beton, stim cu totii, poate fi comparata cu cea din Imperiul Roman), “my home is where I hang my hat”, adica “casa mea e acolo unde-mi pun palaria-n cui”.

Ce pot sa zic? M-am plimbat prin Bucurestiul vechi, asa cum mi-l aduc eu aminte (din timpul liceului si a facultatii, cand Lipscanii bubuiau de activitate, se vindeau blugi si Kent si ciunga), am fost pe Calea Victoriei in partea de jos, pe Lipscani, Gabroveni, pe Covaci, pe la Curtea Veche si m-a durut sufletul. Bucurestii au un farmec aparte pe care 45 de ani de communism si 18 ani de jaf sistematic n-au putut inca sa-l distruga, desi incearca din toate puterile. S-ar putea face un turism din centrul istoric de ne-ar invidia Vestul! Si cand colo totul e pustiu, dezolant, in consignatiile de pe Covaci abia intra cate un musteriu pe zi, de te miri cum pot sa-si plateasca chiria. Iar la Bizonul pe Lipscani, aceeasi vanzatoare plictisita de acum 20 de ani! Acum 20 de ani se incalzea iarna la soba cu lemne, acum avea un incalzitor electric. Progres, nu gluma! Am avut o senzatie de back in time, radeam ca prostul de unul singur! In Romania nu s-a auzit de donatii, de caritate, filantropie, nimic? Bogatasii Romaniei se lupta in masini , case, isi cumpara neveste si barci. Dar dupa ce crapa nu-si mai aduce nimeni aminte de ei si de barca lor. Daca cu pretul unei masini ar renova o cladire de pe Lipscani si ar pune o placuta cu numele lor, peste 10 de ani ar trece lumea pe acolo si ar zice: "Brava, mai Nea Cutare! Ai facut ceva pentru Bucurestiul asta!". Atata vreme cat televiziunile dau in direct chilotii copilei aleaia cumparate de Tataitza cel cu parul alb (cum l-o fi chemand?) si atata vreme cat in ziare pe prima pagina sunt citate din Jiji, vai de fundul tarisoarei asteia! Se pare ca romanii au luat ce-a fost mai rau din democratie si au interpretat cum au vrut economia de piata iar oamenii de rand au ripostat acum ca si pe vremea lui Ceausescu prin glume, mistouri si indiferenta.

Blocuri, hoteluri, Universitatea sint toate niste uriase reclame. Pe cladirea Universitatii, deasupra ceasului, troneaza o reclama cat cladirea de mare la Sampon impotriva Matretei. Unirea, Cocorul sunt imbracate in reclame. Peste tot se vinde ceva. Casinouri, case de amanet, case de schimb, banci sunt la fiecare pas. Carciumi si magazine cu nume si renume acum sint Casinouri, McDonalds sau KFC. Pe Calea Victoriei colt cu Kogalniceanu, vis-s-vis de Romarta Copiilor era un magazine de pescarie: acum e un KFC. Tot KFC e si fostul magazin de produse vanatoresti de la Romana. O fi progres? Se pare ca facutul cumparaturilor s-a mutat spre hypermarket-uri. A aparut Cora, ca un Wal-Mart European, cumperi ce vrei intr-un singur loc.

.....

Prin zburdalnicia sortii am ajuns sa stau intr-una din cele mai bogate zone din America. In weekend vecinii isi scot Bentley-urile, Ferrari-urile, Lamborghini-urile si alte masinute exotice la plimbare, se imbraca Western style si se fatzie prin oras sa se arate la lume. BMW, Mercedes si Audi sint masinile lor de zi cu zi. In Romania insa, ceea ce este considerat masina exotica aici, este masina de zi de zi in Bucuresti. Ma uitam stupefiat cum un Bentley facea slalom printre gropi si cum un Ferrari urla din toti cilindrii lui stand in trafic bara la bara. Sfidare sau show off? Amandoua, cred.

.....

Romania ar putea trai din turism si s-o duca mai bine ca elvetienii. Dar nu vrea! Am fost aici la schi in niste statiuni obscure cu niste partii de tot rasul comparate cu Poiana Brasov sau cu Sinaia. Dar ce reclama la ele! Dar ce echipamente, ce lumini, ce masini de facut zapada! Partia de maxima dificultate de la Sunrise Arizona (da, da, in Arizona se schiaza, si nu in desert cum ar putea crede necunoscatorii, ci chiar in munti) e cam ca la Clabucet.