C4, mon amour

Am ajuns in Zaragoza intregi, mandrii supravietuitori ai traficului din Barcelona si a 300 de kilometri pe autostrada in Catalonia. Autostrada a fost usoara, Barcelona, nu. Pe Antonio de la inchirieri din Barcelona sa-l prinda soacra la amanta, ca m-a aruncat in trafic fara nici o prezentare a masinii, mi-a parcat masina la 2 cm de masina din fatza, a pus-o in neutral cu frana de mana trasa (fiind cu transmisie automata, ma asteptam sa gasesc aceleasi pozitii ale schimbatorului ca in US), m-a pus la volan si a inceput sa zbiere ca sa ma car mai repede, dand cu spatele dintr-un garaj intunecos intr-o stadutza lata exact cat o masina. Si m-am carat, injurand inspaimantator de rau, si m-am aruncat in trafic ca legat la ochi. Stiam doar ca trebuie sa merg spre Vest. Indicatoare mici si ascunse, GPS-ul nu mergea din motive de cladiri inalte si strazi inguste si ca nu-si gasea satelitii, masina, un Citroen C4 plin de electronice de ultima ora, era o taina, noroc ca pedalele erau tot acolo si ca volanul se invartea la fel. Nu spun nimic de schimbator cum ca ar fi fost tot acolo – nu era. Am condus 5 ore si tot nu invatasem masina. Ala Micu, din spate, se murea pe el de ras si imi explica ce fac cele 18 butoane de pe volan si ce imi arata cele 4 ecrane de pe bord. Eu m-am multumit sa gasesc semnalizatorul, radioul, farurile si, din gresala, stergatorul. La un moment dat am gasit si gaura pe unde se baga benzina, dar aici am avut o aventura cu domnul de la gaz care vindea casete porno si nu stia engleza si si-a defectat pompa de Diesel ieftin si am luat Diesel scump, dar a meritat, ce mama dracului, a mers masina ca o bebelusha cu 6 litri jumate la suta de kilometri!