Preliminarii

Doua mii noua … Iunie … ziua a patra … trei generatii de Popesti isi iau inima-n dinti, prazu-n diplomat, bastonu-n rucsacel, banu-n portofel si pornesc spre Barcelona sa vaza si ei despre ce e vorba ca prea o lauda lumea.

Bunicul, saptestrei, zis si Mon Perica, om greu la propriu si la figurat, unu optzecisase si mult peste suta de kile. Toba de cultura, citeste numai carti destepte, uraste calculatoarele si tot ce e tehnologie secol douas’unu. Pentru ca muzica clasica, Johnny Cash si Joe Cocker vin numai pe CD-uri, si-a cumparat un CD player de la care foloseste numai 3 butoane: Power, Play si Eject.

Tzaca, saispe, zis si Ala Micu, o slabatura cu arderi intense, baga in el cat intr-un spital si nu se-ngrasa, crescut si educat in America, poate la orice ora din zi si din noapte sa-ti spuna la ce foloseste fiecare aparat electronic din casa si sa-ti explice cum functioneaza si de ce. Nu stie la ce folosesc cartile si inainte de excursie gasea cu greu Spania pe harta, Barcelona de loc. Pana sa plecam spre aeroport credea ca Spania e in Germania. Eu am emigrat in America pentru ca au scoli mai bune decat in Romania.

Copilashu’, patruscinci, zis si Dad, un umflat simpatic cu arderi incete, numai cand se gandeste la mancare si se ingrasa. Cu fundul, sufletu si mintea in doua luntrii (a se citi tzari) mai stie la ce folosesc cartile si din cand in cand mai citeste cate un cuprins, se descurca decent in tehnologia secol douasunu si stie unde e Barcelona pe harta (doar el a planuit excursia, wtf). Ca sa se dea mare cu cate stie si poate el, o sa-i duca pe Bunicul si pe Ala Micu si la Zaragoza si la Madrid si la Toledo.

Cu ajutorul de nepretuit al lui Internetul, Copilashu’ a pus la punct un itinerar de zile mari, cu avioane, masini, apartamente inchiriate in zone istorice (traiasca homelidays.com si prietenul meu Trepiedul), hoteluri pe malu’ garlii, sa rupa gura si doi dinti partenerilor de drumetie.