Thursday, July 16, 2009

Omul cu care nu te plictisesti niciodata


In Romania, in 2 zile de mers cu masina am avut mai multe aventuri decat in 10 zile de Spania. Si nu stiu cum, dar de astea ne aducem aminte si radem de ne prapadim. Povestile incep cam asa: “Mai tii minte cand eram in Zaragoza si era pustiu de ziceai ca au murit toti si ne plimbam prin piata si … haaa haa aaah, dar de Bunicu’ cum facea el Formula 1 cu aia de la MAI pe Dealul Negru si cand era sa calce cocosul ala futacios din Targu Jiu mai stii?”

Mancat de gogosi la botul portbagajului, concurs de pipi la cotul paduricii, baut ‘apa de apa’ de la izvor, curse de masini pe dealuri, borat pe sestache pe toata perna din spate de la atatea serpentine luate cu 100 pe ora (de unde si reprosul parintesc “nu mai conduce, ba, ca dupa mort, ca uite asta micu’, nu e obisnuit cu un sofer adevarat”), cazut in extaz la frumusetea Vaii Jiului si inspirat aer tare de parcare cu miros de pipi, ajuns pe un picior de plai in Parang, pe o gura de rai in Retezat (la poale, ca atata mai poate burta noastra), cules de flori de soc, mancat fragi de pe marginea drumului.

Asta imi aduce aminte de vacanta dn 2002, in Boston, cu Bunicutza in scaunul cu rotile. Bunicul, pieton, dar asta nu l-a impiedicat sa faca curse cu Bunica in scaun pe strazile in panta din Boston. Mama tipa ca din gura de sarpe, agitandu-si bastonul: "Lasa-ma, neno'ocitule, ca te omo'!" Si Bunicul: "Taci, Fa, ca-ti dau drumu' la vale!".

No comments:

Post a Comment